PRIMARIA COMUNEI DORNESTI

Judetul Suceava

TURISM

    Muzeul Furman
    Oameni care "sfintesc locul":
    Radu Furman, un om care si-a "impartit curtea intre trandafiri si istorie"

    Un calator care ajunge la Dornesti si ar dori sa cunoasca una dintre familiile de gospodari ale localitatii, cu siguranta va fi indreptat catre familia Furman. I se va spune sa caute o casa frumoasa cu etaj, cu flori la intrare si cu sera in curte, dar mai cu seama va fi indrumat sa viziteze "Muzeul Furman", un muzeu care incearca sa reconstituie istoria acestei comune.

    Hadikfalva
    Paminturile comunei Dornesti, care-au apartinut candva boierului Dorneanu, au fost locuite dintru-nceput pe dealul dinspre nord, iar dupa ocuparea din anul 1774 a nordului  Moldovei de catre Austria si anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic au fost adusi in aceasta zona primii colonisti secui care s-au asezat (intre 1784 - 1786) in citeva sate pe care le-au numit Hadikflva (Dornesti), Andreasfalva (Maneuti) sau Joseffalva (Vorniceni). Hadikfalva, colonia de secui intemeiata la propunera guvernatorului militar al Bucovinei, generalul Karl Freihher von Enzenberg, a luat numele generalului-comandant al Galitiei, presedintele Consiliului Aulic de Razboi, Andras Hadik. Scriptele imperiale aratau catre mijlocul anului 1786 un numar de 775 de familii, sau 2350 de maghiari, traitori in Bucovina.
    Peste sase decenii, in 1846, statistica oficiala semnala existenta unui numar de 5446 de maghiari bucovineni care se ocupau in principal cu cultivarea pamintului si cresterea vitelor. Populatia maghiara din Hadikfalva, fluctuanta in functie de capriciile istoriei, era procentual, la sfirsitul primului deceniu al secolului al XX-lea (cind Imperiul Austro-Ungar mai avea putin pina la dezintegrare), de cca. 90% din totalul locuitorilor localitatii. Peste doua decenii, la recensamintul din anul 1929, procentul era aproape neschimbat.
    Din 4636 de locuitori la Hadikfalva traiau 4213 maghiari, 150 de evrei, 97 germani, 66 de polonezi, 62 de romani, 44 ruteni si 4 slovaci. Dupa repatrierea din anul 1941, maghiarii au disparut aproape complet din zona. Un raport din anul 1974 al Postului de Militie din Dornesti catre Inspectoratul Judetean Suceava al Ministerului de Interne consemna faptul ca populatia comunei, de 4200 de locuitori, era omogena in proportie de 95.3% romani, iar restul:
  • ucraineni 3.5%,
  • poloni 0.7%,
  • maghiari 0.2%,
  • lipoveni 0.2%,
  • evrei 0.1%",
    Structura populatiei "pe clase si ramuri de activitate" fiind in proportie de:
  • 44% muncitori,
  • 51% agricultori,
  • 5% functionari si intelectuali,
    din care erau "luati in evidenta 8 legionari, 2 PNL-isti, 4 sectanti, 2 condamnati politici, 1 adventist de ziua a saptea, 1 repatriat, 1 care a facut parte din grupa SS, 1 fost politist, 1 fost jandarm, 1 criminal de razboi care a facut parte din reteaua de spionaj germana".
  
    Ultimul evreu din Dornesti
    Preocupat de istoria comunei, de adunarea si conservarea urmelor materiale si spirituale ale acestei enclave preponderent maghiare in inima Bucovinei, Radu Furman, care culmea, este ultimul evreu din Dornesti, este un personaj extrem de interesant. In curtea casei sale, cioplit de sculptorul Emil Ianus, intr-un trunchi de stejar, se inalta Stalpul Familiei, care urmareste spita Furmanilor, pe linie paterna, de la inceputul secolului al XIX-lea, pornind de la strabunicii Hers - Jeti, pana la nepotii sai de azi, cu loc lasat liber, pe partea cealalta a stalpului, pentru alte zece generatii care vor purta mai departe numele familiei. De la parintii sai, Victor si Domnica (tatal de loc din Cerepcauti, iar mama din Siret) toate prenumele descendentilor s-au romanizat. Radu si Maria Furman au trei copii, doi baieti si o fata. Corneliu, fiul de la care am aflat de existenta muzeului de la Dornesti, este inginer electronist si s-a specializat in SUA in managementul hotelier si, dupa ce a fost administrator al Hotelului King Solomon din Ierusalim si a locuit doi ani la Londra, a venit acasa, la Dornesti, sa continue ceea ce a inceput tatal sau.

    A devarata cultura a lui Radu Furman
    Pentru ca "batrinul" Furman (pe 15 ianuarie, odata cu aniversarea lui Eminescu, va implini virsta de 60 de ani), care dupa absolvirea liceului a urmat scoala de librari, dupa ce a lucrat 18 ani ca librar in Dornesti s-a apucat de horticultura. Aceasta a fost si a ramas marea lui pasiune din care si-a facut o profesie (desi s-a pregatit ca autodidact) pe care o practica si astazi.
    Cu 40 de ani in urma, cand s-a casatorit, a lasat pentru ultimul moment cumpararea florilor pentru buchetul miresei si n-a mai gasit. A venit cu un buchet de flori artificiale si cand cea pe care si-a ales-o de sotie a izbucnit in plins, i-a promis ca va avea toata viata parte de flori. Si s-a tinut de cuvint. S-a ocupat cu cultivarea florilor, a devenit un profesionist in domeniu, a construit o sera (de 150 m.p. pe care o incalzeste cu deseuri de lemn si cu rumegus), iar in prezent are una dintre cele mai mari culturi private de trandafiri din tara. Un hectar de trandafiri, pe care cultiva peste o suta de soiuri, intre care si cateva fara spini aduse din Israel si Germania.
    Un perimetru imprejmuit cu gard dublu in care patruleaza cativa dulai ciobanesti ("starostele" si cel mai destoinic se numeste Haiduc) care asigura paza.
    Ferma Furman, cu cele 8 ha de pamant, din care unul cultivat cu trandafiri, se afla pe o culme in afara zonei locuite a Dornestiului si, desi locul este inalt, dispune de o captare de apa (pe care Radu Furman doreste s-o transforme in helesteu cu peste) si de o fantana (cu cumpana) adanca de 9 metri, la care panza de apa se afla la numai un metru de la nivelul solului. Pe terenul acela, pe care si-a propus sa faca solarii acoperite cu folie pentru care si-a procurat deja bulbi de lalele din Olanda, a plantat pana acum peste 6000 de puieti de copaci care vor constitui perdele de protectie. Ca sa lucreze cum se cuvine hectarul de trandafiri si-a cumparat (cu 1000 de dolari) o prasitoare mecanica.
    "De doi ani lucrez la aceste culturi", mi-a marturisit el. "Mi-am propus ca trei ani la rand sa investesc si abia apoi sa obtin beneficii". Se uita apoi la mine si spune: "Ati venit pentru muzeu, dar aceasta este adevarata mea cultura".

    Un muzeu cu peste 1000 de piese, de la un meteorit cazut pe teritoriul comunei Dornesti, pana la mantaua de militar patata de sange a singurului dornean cazut la Revolutia din 1989
   
Intr-adevar, desi am venit sa vizitez muzeul, Radu Furman m-a dus mai intai sa vad hectarul cu trandafiri. Dar si muzeul m-a uimit peste masura. Inchipuiti-va ca acest om achizitioneaza pentru colectiile sale, cu o cheltuiala considerabila, o multime de obiecte, de documente, de carti sau piese de medalistica si numismatica. Intr-un spatiu anex al unui corp de cladire independent de vila in care locuieste, expuse la vedere, pe poliĊ£e special amenajate, protejate de un acoperis care se sprijina pe piesa esentiala a muzeului (cea de la care a pornit ideea realizarii acestuia), o grinda masiva de brad de la una din casele unguresti ale satului (pe care se vede incrustata data de 23 iunie 1880), se insiruie o multime de obiecte vechi, dar bine pastrate. Sunt, dupa cum spune Radu Furman, "peste 1000 de piese, toate foarte interesante" si prima pe care mi-o arata este o piatra neagra si lucioasa care se dovedeste a fi un meteorit (unul din cele 6 din tara) cazut chiar pe teritoriul comunei Dornesti.
    "Piatra", pe care i-a dat-o invatatorul Gheorghe Aga, a fost testata si confirmata ca atare la un laborator din Bucuresti. Si-apoi urmeaza o avalansa de explicatii: "Acesta este un bezoar, un bulgare scos din stomacul unui taur (aproape sferic, cafeniu, lucios si foarte usor), iata aici un aparat de fotografiat Kodak, de la inceputul secolului trecut, aceasta este teava unei pusti gasite in clopotnita bisericii, aici este o baioneta de la o pusca din Razboiul de Independenta, acesta este un obuz (si-mi povesteste cum l-a achizitionat cu 100.000 de lei de la un om din Pufesti, "care batea pe el o sapa" si care, culmea i-a aratat in sura unul neexplodat, pe care-l tinea acolo de 30 de ani), aceasta este o cutie de gaz Zyklon cu care erau exterminati prizonierii din lagarele de concentrare naziste…". Si insiruirea obiectelor continua:
  • o rasnita veche de aproape 200 de ani ("care a salvat de la foamete multa lume pentru ca puteai sa rasnesti numai o mana de porumb pentru o mamaliga"),
  • un cufar de zestre pictat, o trasca (o panza de fierastrau, "bunicul gaterului"),
  • o multime de scule gospodaresti (mielite, roti de tors, cintare de stina),
  • lampi de iluminat si felinare de toate felurile,
  • fiare de calcat cu carbuni,
  • calapoade de cizmarie,
  • o harta cadastrala a Dornestiului din anul 1912,
  • cateva casti militare cu insemnul coroanei regale,
  • masti de gaze de diverse modele,
  • fotografii (cu locomotive cu abur si cu vechea gara din localitate, sau cu cea mai batrina femeie din Dornesti, Domnica Nastasiuc, care a trait 101 ani si jumatate si s-a stins cu doi ani in urma), careia-i pastreaza bastonul in muzeu.
    Imi arata apoi un portret fotografic al celei care a fost in anul 1930 "Miss Bucovina" la Cernauti, Filofteia Livescu (matusa scriitorului Lorin Fortuna), care, in anul 1965, fiind casiera la Cooperatie, i-a platit primul salariu de librar. Si ma duce catre capatul rafturilor unde scoate de sub o invelitoare protectoare mantaua de militar patata de singe a singurului dornestean cazut la Revolutia din decembrie 1989, Cristian Seredenciuc, elev la Scoala Militara de la Sibiu. Multe alte obiecte de colectie, carti, documente, piese de numismatica (achizitionate de el sau de fiul sau in drumurile facute la Paris, la Londra sau la Ierusalim), un ceas "Omega" functional cu inscriptia "Paris 1900", sunt pastrate in casa.

    "Ce sa fac asta mi-a placut? Eu doar am inceput, copii mei sunt cei care vor continua!"
    Sunt multe, foarte multe de spus si fiecare obiect din muzeu are povestea lui pe care Radu Furman o cunoaste in amanunt. Muzeul, dar si activitatea sa de horticultor sint deja cunoscute peste hotare. "In fiecare vara - spune el - vin aici intre 6 si 10 autocare cu turisti". Bela Antal, un scriitor nascut in Dornesti care traieste acum in Ungaria, a scris despre el intr-o carte pe care i-a trimis-o cu dedicatie. Un grup de bulgari care l-au vizitat, intre care se aflau si citiva reporteri, au fost foarte incintati de ceea ce au vazut. A aparut un material in presa bulgareasca si i-au trimis ziarul. In Revista "Practic - Idei pentru casa, gradina si apartament" nr.8/2004 cineva scrie ca Radu Furman si-a "impartit curtea intre trandafiri si istorie". Se uita la mine si-mi spune cu un aer parca vinovat: "Ce sa fac daca asta mi-a placut? Eu doar am inceput, copiii mei sint cei care vor continua!"